marți, 24 aprilie 2018

Închid ochii și revăd scena.

Camera roșiatică cu jocuri de lumini și umbre imi apare in minte. Este o penumbra dubioasă aici care te face sa îți pierzi mintile. Să le pierzi și să le regăsești, asamblate diferit și puse într-o ordine mai nefirească... Așa încât să înțelegi lucruri pe care înainte nici nu le considerai esențiale.

Dacă te uiți dintr-un alt unghi pare a fi o camera din filmele americane. O camera a unui dealer de droguri de mare risc. Dacă ar fi asa, as fi cea mai norocoasă prada a ta pe tot restul vieții.

Norocul meu este că tu ești cuminte. și liniștită. Și perfecta. Prea perfecta as spune daca as sta sa analizez, dar tu m-ai învățat să las lucrurile sa decurgă, sa nu le supraanalizez și să mă bucur de fiecare clipa cu tine...și tot ce aduce ea.

E un fum dens în camera și pe fundal e melodia noastră. Nu știam că mă pot regăsi atât de mult într-o melodie. Nu credeam că pot să trăiesc atât de profund și atât de liniștit fiecare moment din viața.

Nu sunt doua luni, deși așa avem impresia ... Sunt doua săptămâni. Doar două. Poate e de vina iarba pentru că mă face să trăiesc de 1000 de ori mai intens sau poate ești de vina tu. Glumesc.

Ai simțit vreodată că orice dorință a devenit realitate? Când formulezi întrebări instinctiv, formulezi și un răspuns ideal. Tu ești răspunsul meu ideal... Și mai mult decât atât.

Tu ești așa cum nu pot eu sa fiu. Calma. Calda. Și capabila sa oferi oamenilor din jurul tau susținere și liniște.
Eu te-am înnebunit in zilele astea și totuși ești încă aici.  De ce ?

Ești atât de diferită și atât de potrivită ... Ești atât de yin-ul yang-ului meu... Ești atât de fantastica încât am impresia că ești aici sa mă înveți ceva, ești aici sa îmi arăți cum trebuie sa fie oamenii de fapt. Ești aici sa vad cat am greșit până acum și să văd în tine capătul drumului.
Ești un fel de luminita tunelului ăstuia care părea interminabil de experiențe dubioase și mai puțin bune.

Ascult melodia asta pe repeat de când mi-a năzărit in minte.

Lacrimile mele m-au adus aici/ nu mai merg la ghici/ vreau sa cad sa mă ridici/ TU .

Ți-am spus că ești eroina mea. Și omul care mi-a rearanjat lucrurile în viața mea. Ești omul care mi-a creat un alt univers lângă el... Ești Cosmosul meu. Ai făcut asta fara sa te gândești la nimic. Ai făcut asta fara sa ai nicio clipă de răgaz. Ai făcut pentru că ai simțit. Și ai mai făcut asta ca sa mă faci pe mine sa te iubesc.

Pare o nebunie și mai pare că universul a bubuit in jurul meu. Mi-ai schimbat viața și lumea. M-ai făcut să îmi doresc lucruri pe care nu le gândeam. Și m-ai făcut să îmi doresc să fiu ceva ce nu știam că există în mine.

Ne-am construit vise din momentul in care ne-am cunoscut și am ars niste etape incredibil de repede. Totul s-a petrecut atât de rapid încât mi-a fost frica sa clipesc să nu te pierd.

Închid ochii din nou și nu mai vad nimic. Nu vad, dar simt. Și ești aici. Și mirosul pielii tale îmi da filme mai mult decât orice cui. Mi se face pielea de găină, iar dacă nu te găsesc în clipa asta sigur am sa o iau razna.
Iubesc fiecare milimetru al tau, Cosmosul meu.
Ador fiecare răsuflare și mă amețește fiecare tremur.

Așa nu îmi vine să mă opresc... Asa-mi doresc sa nu fie nevoie sa te duci la munca...

Uite, da... Și asta. Ador diminețile cu tine. Mai ales diminețile târzii în care mă trezesc goala lângă tine și mă liniștesc îmbrățișarea și respirația ta.
Ador sa fie melodia asta pe fundal... Mirosul de marijuana și tu. Și jur că îți urăsc jobul in momentele astea.

Uite, da... Asta este scena care îmi vine in minte atunci când închid ochii.